άλμα
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică ἅλμα (hálma, „săritură”).
Pronunție
- AFI: /ˈal.ma/
Substantiv
άλμα (álma)
Declinarea substantivului άλμα | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ | άλμα | άλματα |
Genitiv | άλματος | αλμάτων |
Acuzativ | άλμα | άλματα |
Vocativ | άλμα | άλματα |
- salt, săritură
- (fig.) salt, avansare extraordinară
Sinonime
- 1: πήδημα