δακτύλιος

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică δακτύλιος (δαχτυλίδι) < δάκτυλος.

Pronunție

• AFI: /ðak.'ti.li.ɔs/

Substantiv

δακτύλιος (daktýlios) m., δακτύλιοι (daktýlioi) pl.

1. formă inelară
2. (anat.) structură inelară al tubului digestiv la mamifere
3. (astron.) inel
4. (mat.) structură algebrică

Referințe

• Βικιλεξικό
• Wiktionary