(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă antică ἐπίθημα (epíthēma). Împrumut semantic din latină suffixum sau franceză suffixe.

Pronunție

  • AFI: /eˈpi.θi.ma/


Substantiv

επίθημα (epíthima)

Declinarea substantivului
επίθημα
n. Singular Plural
Nominativ επίθημα επιθήματα
Genitiv επιθήματος επιθημάτων
Acuzativ επίθημα επιθήματα
Vocativ επίθημα επιθήματα
  1. (gram.) sufix

Antonime

Cuvinte apropiate

Omofone

Vezi și

Referințe