(Ελληνικά)

Etimologie

Din franceză oxygène < greacă antică ὀξύς (oxús, „ascuțit”) + γένος (génos, „naștere”).

Pronunție

  • AFI: /o.ksiˈɣo.no/


Substantiv

οξυγόνο (oxygóno)

Declinarea substantivului
οξυγόνο
n. Singular Plural
Nominativ οξυγόνο invariabil
Genitiv οξυγόνου invariabil
Acuzativ οξυγόνο invariabil
Vocativ οξυγόνο invariabil
  1. (chim.) oxigen
  2. (fig.) aer

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe