πλατεία
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică πλατεῖα (plateîa) < πλατύς (platús, „lat, larg”).
- (piață) Împrumut semantic din franceză place, care provine din latină platea < greacă antică πλατεῖα (plateîa) < πλατύς (platús, „lat, larg”).
- (stal) Împrumut semantic din italiană platea, care provine din latină platea < greacă antică πλατέα (platéa) < πλατύς (platús, „lat, larg”).
Pronunție
- AFI: /plaˈti.a/
Substantiv
πλατεία (plateía)
| Declinarea substantivului πλατεία | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | πλατεία | πλατείες |
| Genitiv | πλατείας | πλατειών |
| Acuzativ | πλατεία | πλατείες |
| Vocativ | πλατεία | πλατείες |