germană

(Deutsch)

Etimologie

Prin haplologie, din Beamteter, forma substantivată a lui beamtet < verbul beamten‎ („a numi pe cineva într-o funcție de stat”).

Pronunție

  • AFI: /bəˈʔamtə/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Beamte
m. Singular Plural
Nominativ der Beamte die Beamten
Acuzativ den Beamten die Beamten
Dativ dem Beamten den Beamten
Genitiv des Beamten der Beamten
  1. (gener.) funcționar, funcționar public
  2. (spec.) funcționar (superior, de bancă)
  3. (reg., fam.) funcționar, salariat

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe