română

Etimologie

De la diacon, membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești[1], din slavona veche dijakonŭ și neogreacă διάϰονος (pronunțat diakonos).

Pronunție

AFI: /'dia.ko.nu/

Nume propriu

  1. nume de familie din România
    Mircea Diaconu a debutat la Teatrul Bulandra, cu „Harfa de iarbă“, iar în cinematografie în 1971, cu filmul „Nunta de piatră“.[2]

Note