Grigore
română
Etimologie
Din forma Grigorie, care provine din greacă antică Γρηγόριος (Grigórios) < compus din γρήγορος (grḗgoros, „vigilent, atent, alert”) + -ιος (-ios).
Pronunție
- AFI: /griˈgo.re/
Nume propriu
Declinarea substantivului Grigore | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Grigore | invariabil |
Articulat | Grigore | invariabil |
Genitiv-Dativ | lui Grigore | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |