engleză

(English)

Etimologie

Din latină Pharisaeus, care provine din greacă antică Φαρισαῖος ‎(Pharisaîos) < transliterație a lui aramaică פרישיא ‎(pərîšayyâ’), forma de plural emfatică pentru פריש‎ (pərîš, „separatist”, literalmente „separat”).

Înrudit cu ebraică פרוש ‎(parush).

Pronunție

  • AFI: /ˈfærəˌsi/


Substantiv

Pharisee, pl. Pharisees

  1. (ist.) fariseu
  2. (fig.) fariseu

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe