Roggen
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus rocko.
Înrudit cu vechea limbă norvegiană rugr (daneză rug, suedeză råg), engleză rye, rusă рожь (rozh') și vechea limbă prusacă rugis.
Pronunție
- AFI: /'ʀɔɡn̩/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Roggen | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Roggen | die Roggen |
| Acuzativ | den Roggen | die Roggen |
| Dativ | dem Roggen | den Roggen |
| Genitiv | des Roggens | der Roggen |
- (bot.) secară
- Roggen ist nur mit Sauerteig backfähig.
Sinonime
- (bot.) Korn