germană

(Deutsch)

Etimologie

Din verbul verachten.

Pronunție

  • AFI: /fɛa̯ˈʔaχtʊŋ/


Substantiv


Declinarea substantivului
die Verachtung
f. Singular Plural
Nominativ die Verachtung invariabil
Acuzativ die Verachtung invariabil
Dativ der Verachtung invariabil
Genitiv der Verachtung invariabil
  1. dispreț, sfidare
    So ein Verhalten kann nur mit Verachtung gestraft werden.
  2. desconsiderare, disprețuire, detestare

Cuvinte derivate