(English)

Etimologie

Din franceză wallon, care provine din germana veche de sus walah („străin, venetic, vorbitor de limba celtă sau latină”) < proto-germanică *walhaz.

Înrudit cu Welsh și walnut.

Pronunție

  • AFI: /wə'luːn/


Adjectiv

Walloon (necomparabil)

  1. valon

Cuvinte apropiate

Vezi și


Substantiv

Walloon, pl. Walloons

  1. valon, valonă


Nume propriu

Walloon

  1. (lingv.) (limba) valonă

Referințe