abbiosciare

italiană

(italiano)

Etimologie

Origine incertă.

Pronunție

• AFI: /abbjoʃˈʃare/

Verb

1. a sta cocoșat, a sta prăvălit
2. (fig.) a (se) întrista
3. (despre plante) a se ofili, a veșteji

Cuvinte derivate

• abbiosciamento
• abbiosciarsi

Referințe

• Wiktionary