abborre
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche aghborre, aborre < compus din rădăcina proto-indo-europeană *h₂eḱ- („ascuțit”) și proto-germanică *burzô.
Înrudit cu daneză aborre, norvegiană (bokmål) abbor, norvegiană (nynorsk) åbor, feroeză áburra și islandeză aborri.
Pronunție
- AFI: /ˈabˌbɔrɛ/
Substantiv
| Declinarea substantivului abborre | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | abborre | abborren | abborrar | abborrarna |
| Genitiv | abborres | abborrens | abborrars | abborrarnas |