accepte

Vezi și : accepté

română

Etimologie

Din accepta.

Pronunție

• AFI: /akˈʧep.te/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru accepta.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru accepta.

---

franceză

(français)

Etimologie

Din accepter.

Pronunție

• AFI: /ak.sɛpt/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru accepter.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru accepter.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru accepter.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru accepter.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru accepter.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din acceptus.

Pronunție

• AFI: /akˈkep.te/

Participiu

1. forma de singular masculin la vocativ pentru acceptus.