acceptera
franceză
(français)
Etimologie
Din accepter.
Pronunție
- AFI: /ak.sɛp.tə.ʁa/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la viitor pentru accepter.
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din germană acceptieren („a accepta”), care provine din franceză accepter („a accepta”) < latină acceptare, forma de prezent infinitiv pentru acceptō („a accepta”).
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului acceptera | ||
| Activ | Pasiv | |
| Infinitiv | acceptera | accepteras |
| Prezent | accepterar | accepteras |
| Perfect | accepterade | accepterades |
| Supin | accepterat | accepterats |
| Imperativ | acceptera | |
| Participiu | ||
| Prezent | accepterande, accepterandes | |
| Perfect | accepterad | |
- a accepta
- Båda parterna accepterade medlarnas bud.