adun

română

Etimologie

Din aduna.

Pronunție

• AFI: /aˈdun/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru aduna.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru aduna.

---

aromână

(armãneashti)

Variante

• adunu

Etimologie

Din latină adūnō („a aduna”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

adun

1. a aduna, a culege
2. a întâlni
3. a acompania

Sinonime

• 1: culeg, lixescu
• 2: mi-aflu, andãmusescu, astalj, stãvrusescu

Cuvinte derivate

• adunari/adunare
• adunat
• adunãtor
• adunãturã
• adunã-vimtu

Referințe

• Wiktionary

---

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din adu.

Pronunție

• AFI: /ˈɒdun/

Substantiv

1. forma de singular supresiv pentru adu.