alămar

română

Etimologie

Din alamă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /a.lə'mar/

Substantiv

Declinarea substantivului alămar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alămar	alămari
Articulat	alămarul	alămarii
Genitiv-Dativ	alămarului	alămarilor
Vocativ	alămarule	alămarilor

1. meseriaș care lucrează obiecte de alamă.
2. negustor de alămuri.

Cuvinte derivate

• alămărie

Cuvinte apropiate

• alamă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online