Variante de scriere Vezi și : Alma, álma

(asturianu)

Etimologie

Din latină anima („suflet, spirit”).

Pronunție

Substantiv

alma f., almes pl.

  1. (rel.) suflet, spirit

Sinonime

Referințe

(azərbaycanca)

Etimologie

Din turcă veche almıla < de origine proto-turcică.

Pronunție


Substantiv

alma, pl. almalar

  1. (bot.) măr

Cuvinte compuse

Referințe

(English)

Variante

Etimologie

Din arabă colocvială عالمة (‘ālima, „cântăreț”), care provine din علم (‘alima, „a cunoaște, a ști”).

Pronunție

  • AFI: /ˈælmə/


Substantiv

alma, pl. almas sau alma

  1. (muz.) cântăreață și dansatoare egipteană sau bocitoare

Vezi și

Anagrame

Referințe

(galego)

Etimologie

Din portugheză veche alma < latină anima („suflet, spirit”).

Pronunție

  • AFI: /ˈal.mɐ/


Substantiv

Referințe

(italiano)

Etimologie

Din latină anima („suflet, spirit”).

Pronunție


Substantiv

alma f., alme pl.

  1. (livr.; rel.) suflet, spirit

Sinonime

Referințe

(Latina)

Etimologie

Din almus.

Pronunție


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru almus.





(magyar)

Etimologie

Dintr-o limbă turcică, confer azeră alma și turcă elma.

Pronunție

  • AFI: /ˈɒlmɒ/


Substantiv

Vezi și

Etimologie

Din alom +‎ -a.

Substantiv

  1. forma de persoana a III-a singular la posesiv pentru alom.

Referințe

(português)

Etimologie

Din portugheză veche alma < latină anima („suflet, spirit”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ˈaɫ.mɐ/


Substantiv

alma f., almas pl.

  1. (rel.) suflet, spirit

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe

(español)

Etimologie

Din latină anima („suflet, spirit”).

Pronunție


Substantiv

Referințe