alură

română

Etimologie

Din franceză allure.

Pronunție

• AFI: /aˈlu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului alură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alură	aluri
Articulat	alura	alurile
Genitiv-Dativ	alurii	alurilor
Vocativ	aluro	alurilor

1. fel de a se mișca; mers, umblet; (rar) înfățișare.
2. mod de deplasare a unui animal.
3. ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive.
4. mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online