alură
română
Etimologie
Din franceză allure.
Pronunție
- AFI: /aˈlu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului alură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alură | aluri |
| Articulat | alura | alurile |
| Genitiv-Dativ | alurii | alurilor |
| Vocativ | aluro | alurilor |
- fel de a se mișca; mers, umblet; (rar) înfățișare.
- mod de deplasare a unui animal.
- ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive.
- mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online