ambiționa

română

Etimologie

Din franceză ambitionner.

Pronunție

• AFI: /am.bi.ʦi.oˈna/

Verb

Conjugarea verbului (se) ambiționa
Infinitiv	a (se) ambiționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) ambiționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ambiționeze
Participiu	ambiționat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a avea ambiție.
2. (v.tranz.) a stimula ambiția cuiva.
3. (v.refl.) a se încăpățâna.
4. (v.refl.) (înv.) a râvni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online