amenință

Vezi și : amenința

română

Etimologie

Din amenința.

Pronunție

• AFI: /a.me.ninˈʦə/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru amenința.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru amenința.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru amenința.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru amenința.