anafora

română

Din neogreacă αναφορα (anafora).

Declinarea substantivului anafora
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anafora	anaforale
Articulat	anaforaua	anaforalele
Genitiv-Dativ	anaforalei	anaforalelor
Vocativ	anafora	anaforalelor

(în moldova și în țara românească, în sec. xviii - xix) raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător).
proclamație a domnitorului.