anionit

română

Etimologie

Din franceză anionite.

Pronunție

• AFI: /a.ni.o'nit/

Substantiv

Declinarea substantivului anionit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	anionit	anioniți
Articulat	anionitul	anioniții
Genitiv-Dativ	anionitului	anioniților
Vocativ	anionitule	anioniților

1. substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• intonai

Referințe

• DEX '98 via DEX online