română

Etimologie

Din ante- + vorbitor (după germană Vorredner).

Pronunție

  • AFI: /an.te.vor.bi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
antevorbitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antevorbitor antevorbitori
Articulat antevorbitorul antevorbitorii
Genitiv-Dativ antevorbitorului antevorbitorilor
Vocativ antevorbitorule antevorbitorilor
  1. persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe