apologet
română
Etimologie
Din germană Apologet.
Pronunție
- AFI: /a.po.lo'ʤet/
Substantiv
| Declinarea substantivului apologet | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | apologet | apologeți |
| Articulat | apologetul | apologeții |
| Genitiv-Dativ | apologetului | apologeților |
| Vocativ | apologetule | apologeților |
- susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online