architecte

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie architecte, care provine din latină architectus < greacă antică ἀρχιτέκτων ‎(arkhitéktōn); compus din ἀρχι- ‎(arkhi-, „șef”) + τέκτων ‎(téktōn, „constructor”).

Pronunție

• AFI: /aʁ.ʃi.tɛkt/

Substantiv

architecte m.f., architectes pl.

1. (arhit.) arhitect, arhitectă
2. (p.ext.) arhitect, creator

   Le grand architecte de l'Univers.

Cuvinte compuse

• architecte de l'univers
• architecte éternel
• suprême architecte

Cuvinte apropiate

• architectural
• archtecture

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din architectus.

Pronunție

• AFI: /ar.kʰi.ˈtek.te/

Substantiv

1. forma de singular la vocativ pentru architectus.