arcuitură

română

Etimologie

Din a (se) arcui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ar.ku.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului arcuitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	arcuitură	arcuituri
Articulat	arcuitura	arcuiturile
Genitiv-Dativ	arcuiturii	arcuiturilor
Vocativ	arcuitură	arcuiturilor

1. parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online