asonanță

română

Etimologie

Din franceză assonance.

Pronunție

• AFI: /a.so'nan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului asonanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	asonanță	asonanțe
Articulat	asonanța	asonanțele
Genitiv-Dativ	asonanței	asonanțelor
Vocativ	'	'

1. rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate.

Traduceri

Traduceri