(français)

Etimologie

Din franceză veche ateindre, ataindre, care provine din latină populară *attangere < latină attingere, forma de prezent infinitiv activ pentru attingō („a atinge”) (după tangō, tangere).

Înrudit cu catalană atènyer, italiană attingere, occitană aténher, portugheză atingir, română atinge și spaniolă atingir, atañer.

Pronunție


Verb

atteindre

  1. (v.tranz.) a ajunge
  2. (v.tranz.) (p.ext.) a atinge
    La balle l'atteignit au front. — Les éclats d'obus atteignirent plusieurs hommes.
  3. (v.tranz.) (p.ext.) a reuși, a obține rezultate

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime

Locuțiuni

Expresii

Referințe