auricul
română
Etimologie
Din franceză auricule.
Pronunție
- AFI: /a.u'ri.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului auricul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | auricul | auricule |
| Articulat | auriculul | auriculele |
| Genitiv-Dativ | auriculului | auriculelor |
| Vocativ | auriculule | auriculelor |
- fiecare dintre cele două cavități superioare ale inimii.
Sinonime