băiat
Etimologie
Etimologie necunoscută. Cuvânt obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de "hamal"; confer băiat "picolo", băiat de prăvălie: intrase ca băiat într-o prăvălie. Dacă este într-adevăr așa, ar putea să se identifice cu vreun cuvânt latin de tipul baiulator ("hamal"); pentru aceasta ar trebui să se presupună că verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificată de italiană baila) > *bailiare > bailliare.
Plecând de la *balliator, derivația lui băiat este normală (confer împărat < imperator). Este de asemenea posibil să fie vorba de un *ba(i)liatus, cum par să indice calabr. vajazzu ("sclav", "țăran") bajazza ("servitoare"; "femeie ușoară"), latină medie bailetus ("servitor"), probabil rezultat al unei contaminări cu va(r)let și latină medie baietus ("paj"), atestat într-o glosă irlandeză; confer și latină baiulus, de unde a provenit neogreacă βαϊουλος > βαιλας ("servitor").
Pronunție
- AFI: /bə'jat/
Substantiv
| Declinarea substantivului băiat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | băiat | băieți |
| Articulat | băiatul | băieții |
| Genitiv-Dativ | băiatului | băieților |
| Vocativ | băiatule | băieților |
- copil de sex bărbătesc.
- A născut un băiat și o fată.
- (reg.; la pl.) copii (indiferent de sex).
- persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău.
- cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă.
- Bun băiat!
- fiu, fecior (al cuiva).
- (rar) servitor, slugă.
- Băiat la vite.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
|
|