bălăcărie

română

Etimologie

Din a bălăcări + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /bə.lə.kə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului bălăcărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bălăcărie	bălăcării
Articulat	bălăcăria	bălăcăriile
Genitiv-Dativ	bălăcăriei	bălăcăriilor
Vocativ	bălăcărie	bălăcăriilor

1. (reg.) vorbă injurioasă, trivială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bacaralei
• bălăcirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online