bănat
 Vezi și : Bănat, banat, Banat
|
Etimologie
Din maghiară bánat („tristețe, mâhnire”).
Pronunție
- AFI: /bəˈnat/
Substantiv
| Declinarea substantivului bănat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bănat | bănaturi |
| Articulat | bănatul | bănaturile |
| Genitiv-Dativ | bănatului | bănaturilor |
| Vocativ | bănatule | bănaturilor |
- (reg.) stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău.
- supărare, necaz, ciudă.
- învinuire, reproș, imputare.
Expresii
- A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online