bașbuzuc

română

Etimologie

Din turcă bașibozuk („trupe neregulate”).

Pronunție

• AFI: /baʃ.bu'zuk/

Substantiv

Declinarea substantivului bașbuzuc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bașbuzuc	bașbuzuci
Articulat	bașbuzucul	bașbuzucii
Genitiv-Dativ	bașbuzucului	bașbuzucilor
Vocativ	bașbuzucule	bașbuzucilor

1. ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf.
2. persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online