balanță

română

Etimologie

Din franceză balance.

Pronunție

• AFI: /ba'lan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului balanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	balanță	balanțe
Articulat	balanța	balanțele
Genitiv-Dativ	balanței	balanțelor
Vocativ	balanță	balanțelor

1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate.
2. (sg. art.) numele unei constelații din emisfera australă.
3. (fin.) comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați;(concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc.

Cuvinte compuse

• balanță romană
• balanță de verificare
• balanță comercială

Expresii

• A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online