balanță
Etimologie
Din franceză balance.
Pronunție
- AFI: /ba'lan.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului balanță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | balanță | balanțe |
Articulat | balanța | balanțele |
Genitiv-Dativ | balanței | balanțelor |
Vocativ | balanță | balanțelor |
- instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate.
- (sg. art.) numele unei constelații din emisfera australă.
- (fin.) comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați;(concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc.
Cuvinte compuse
Expresii
- A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online