bancrutar

română

Etimologie

Din bancrută + sufixul -ar (după franceză banqueroutier).

Pronunție

• AFI: /ban.kru'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului bancrutar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bancrutar	bancrutari
Articulat	bancrutarul	bancrutarii
Genitiv-Dativ	bancrutarului	bancrutarilor
Vocativ	bancrutarule	bancrutarilor

1. (rar) persoană care a suferit o bancrută.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carburant

Referințe

• DEX '98 via DEX online