română

Etimologie

Din franceză banderille.

Pronunție

  • AFI: /ban.de'ri.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
banderilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ banderilă banderile
Articulat banderila banderilele
Genitiv-Dativ banderilei banderilelor
Vocativ banderilă banderilelor
  1. (rar) suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l ațâțe.


Traduceri

Anagrame

Referințe