banderilă

română

Etimologie

Din franceză banderille.

Pronunție

• AFI: /ban.de'ri.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului banderilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	banderilă	banderile
Articulat	banderila	banderilele
Genitiv-Dativ	banderilei	banderilelor
Vocativ	banderilă	banderilelor

1. (rar) suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză, pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să-l ațâțe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blindarea
• bârlădeni

Referințe

• DEX '98 via DEX online