banjo
română
Etimologie
Din franceză banjo.
Pronunție
- AFI: /ban'ʒo/
Substantiv
| Declinarea substantivului banjo | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | banjo | banjouri |
| Articulat | banjoul | banjourile |
| Genitiv-Dativ | banjoului | banjourilor |
| Vocativ | banjoule | banjourilor |
- instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu partea superioară a cutiei de rezonanță formată dintr-o piele întinsă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online