becar
română
Etimologie
Din franceză bécarre.
Pronunție
- AFI: /be'kar/
Substantiv
| Declinarea substantivului becar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | becar | becari |
| Articulat | becarul | becarii |
| Genitiv-Dativ | becarului | becarilor |
| Vocativ | becarule | becarilor |
- semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online