belgi
română
Etimologie
Din franceză Belges.
Pronunție
- AFI: /belʤʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului invariabil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invariabil | belgi |
| Articulat | invariabil | belgii |
| Genitiv-Dativ | invariabil | belgilor |
| Vocativ | invariabil | belgilor |
- uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I î.Hr..
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online