bentiță

română

Variante

• bendiță

Etimologie

Din bantă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ben'ti.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bentiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bentiță	bentițe
Articulat	bentița	bentițele
Genitiv-Dativ	bentiței	bentițelor
Vocativ	bentiță	bentițelor

1. diminutiv al lui bantă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online