bichiri

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /bi.ki'ri/

Verb

Conjugarea verbului bichiri
Infinitiv	a bichiri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bichiresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bichirească
Participiu	bichirit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a face, a drege un lucru pe îndelete, migălind.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online