O bicicletă de munte

română

Etimologie

Din franceză bicyclette.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʧi'kle.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bicicletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bicicletă biciclete
Articulat bicicleta bicicletele
Genitiv-Dativ bicicletei bicicletelor
Vocativ ' '
  1. vehicul cu două roți pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe