română

Etimologie

Din franceză bifurquer.

Pronunție

  • AFI: /bi.fur'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) bifurca
Infinitiv a (se) bifurca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) bifurce
Participiu bifurcat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe