bifurcare
română
Etimologie
Din a (se) bifurca.
Pronunție
- AFI: /bi.fur'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului bifurcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bifurcare | bifurcări |
| Articulat | bifurcarea | bifurcările |
| Genitiv-Dativ | bifurcării | bifurcărilor |
| Vocativ | bifurcare | bifurcărilor |
- faptul de a se bifurca;(concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online