bivuaca

română

Etimologie

Din franceză bivouaquer.

Pronunție

• AFI: /bi.vu.aˈka/

Verb

Conjugarea verbului bivuaca
Infinitiv	a bivuaca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bivuachez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bivuacheze
Participiu	bivuacat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre unități militare) a staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online