bjugg

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche biug, biugh, biog < proto-germanică *bewwą („recoltă; orz”).

Pronunție

• AFI: /bjɵɡː/

Substantiv

Declinarea substantivului bjugg
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	bjugg	bjugget	bjugg	bjuggen
Genitiv	bjuggs	bjuggets	bjuggs	bjuggens

1. (înv. și reg.; bot., alim.) orz

Sinonime

• (bot., alim.) korn

Cuvinte derivate

• skörbjugg

Cuvinte compuse

• bjuggand

Referințe

• SAOB
• Wiktionary
• Wiktionary