blăniță

română

Etimologie

Din blană + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /blə'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului blăniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	blăniță	blănițe
Articulat	blănița	blănițele
Genitiv-Dativ	blăniței	blănițelor
Vocativ	blăniță	blănițelor

1. diminutiv al lui blană.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online