blănui

română

Etimologie

Din blană + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /blə.nu'i/

Verb

Conjugarea verbului blănui
Infinitiv	a blănui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	blănuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să blănuiască
Participiu	blănuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a îmblăni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bulina

Referințe

• DEX '98 via DEX online